duminică, 16 decembrie 2012

E iarna



Lumea spune ca a venit iarna ca e frig si va ninge
Mie mi-e totuna! E cald in casa si pentru mine afara plange.
Citesc poeme de estetica urata a unor poeti inca nedebutati,
ma mir mereu cata apreciere primeste neamul de retardati.
Zi de zi ma ciocnesc de aceleasi clisee evitand a ma conforma
Promit sa mai citesc doua carti si apoi imi iau un ziar: Dilema.
Se pare ca vine iarna trebuie sa caut informatii despre vreme
Sa fiu la curent cu noile debuturi si noile publicatii efemere.
De ce mi-ar pasa ca ei citesc Calinescu, citisem putin si din Iorga,
Manolescu nu e un subiect de discutie la semafor si oricum urasc critica.
Din cate-mi amintesc biblioteca e pentru carti nu loc de intalniri
Si nu ma intereseaza nicidecat cine poarta scantei slabe-n priviri.
Oricum e mai frig iarna asta si se spune ca a nins si zapada e mare
Mai sa nu poti iesi din casa sa faci comunitatii o favoare.
E mai mult un amalgam de mizerie decat o zapada
Si oricum, tot mai multi fulgi au sa cada.

vineri, 14 decembrie 2012

Dragoste de camin


E acelaşi pat cu aceleaşi cearceafuri
în aceeaşi cameră strâmtă de cămin,
aritmic se aud aceleaşi zgomote,
pe hol se sting lumini.

E trista singurătate ce ne ţine companie.
De fiecare dată eşti tot mai nebun,
îmi încălzeşti trupul cu mâinele-ţi reci
“Cred că te iubesc” îti spun.

E mereu una şi-aceeaşi dimineaţă,
nu e nicicând vremea să stai
"mai închide câteva minute ochii
Ce gânduri împraştiate ai!"

duminică, 25 noiembrie 2012

Mai


Mai ia o înghiţitură din paharul cu venin,
distruge fără milă temeiurile din care mă ridic
şi schimbă tot ce iubesc într-un morman de nimic,
mai adună două rânduri seci pe o foaie de hartie
şterge-le de câteva ori până au veridicitate
şi tot vor avea un handicap de autenticitate.
Mai ascunde câteva vise vechi prin buzunare,
priveste cu aceeaşi ură cum ele se împletesc
şi vei avea aceeaşi slăbiciune, e cât se poate de firesc.
Mai trage puţin de timpul pe care nu ţi-l dau.
fără să mă cunoşti dispreţuieşte tot ceea ce reprezint
şi dacă vrei s-auzi minciuni am să te mint!
Mai răscoleşte suflete naive cu fel de fel de raţionalităţi,
amuză-te de cât de puţin ripostează cedând în final
şi priveşte-le ciocnindu-se între ele, nebune, ca la carnaval.
Mai vino măcar de câteva ori să-ţi plângi de milă,
asigura-te că eşti suficient de misogin când pleci
şi-apoi călătoreşte în trenul ignoranţilor banali şi seci.
Mai lasă pe dinafara câteva sentimente puerile,
transformă-le mai bine prin raţiune în idei
şi tot vor avea o lipsă caracterizantă de temei.
Mai cere-mi câteva vorbe goale pe care ai să le uiţi,
priveste-mă trist ca pe un ireal de nematerializat
şi complace-te apoi ăn ipostaza umilitoare de damnat.
Mai acoperă-mi o data trupul cu catifea albastră,
fumează atâtea ţigări până şi sufletu-ţi va mirosi a tutun
şi nu asculta nicio clipă nimic din tot ce am să-ti spun.
Mai lasă să mai treacă o dimineaţă şi doua seri,
te du pe aceeaşi urmă pe care o lasi mereu
şi-nalţăte-n durere asemeni unui zmeu.
Mai întoarce-te când poţi, când vrei, când simţi nevoia, 
din păcate voi fi aici mereu şi pentru o eterninate, nefiresc, 
nu ştiu dacă îmi irosesc viata sau pur şi simplu te iubesc.
Mai ia o înghiţitură din paharul cu venin,
poveşte-mi iar despre tine, de ceea ce eşti şi ce ai vrea să fii,
plânge-ţi de milă pe umeri-mi goi, vorbind prosti.

joi, 22 noiembrie 2012

Mai lasa-ma un an


Blestemat să fii căci partea ta din mine nu doarme niciodată
Şi mă dor oasele de-atâta osteneală, ascunzi atâtea taine
printre randuri şi alte atâtea după mormanul obosit de haine.
E greu să te urmez când vrei acolo unde se termină marea,
nu e drept să mă-ntregeşti în fiinţa când toate visele cu tine-mi pier
Iubitule, pentru noi azi, nu e destul loc sub cer.

Spune-mi acum de unde vii, de ce-ai plecat şi-ncotro vrei să mă duci?
Nu mă obosi cu amanunte căci am trăit atâta vreme alături de tine
încât încep să mă simt bătrâna doar tu mai eşti viu in mine.
Te rog nu mă mai chema să vin unde stelele nu cad niciodată,
drumurile n-au nicio noimă călătorind doar cu tine-n gând
şi azi dintre toate zilele, noi nu avem loc pe pământ.

Voi veni, promit, să nu te îndoieşti de mine când iţi spun
Că voi fi acolo când se va-mplini sorocul, dar nu-mi cere nescrise legi
înainte să cunosc taine sihastre de care am să vin să mă dezlegi.
Azi dintre toate zilele cerul nu se uneşte cu marea şi uite cum
din ochii-mi obosiţi se revarsă cascade pe pian
ce se transformă-n note triste, mai lasa-mă un an.

Alexandra

E greu să pui în cuvinte ceea ce o face speciala,
poate e maturitatea echilibrată de care dă dovada,
sinceritatea cu care te priveste prin ochii-i verde jad
ori felul în care langa ea nu te simţi un nomad.
Şi nu e unica, dar în lume nu-i seamană niciuna,
ea e lipsită de răutate şi nu cunoaşte minciuna.
Când viaţa ne depăşeşte ea e acolo să ne-asculte,
e umarul pe care plângi, e bunatate fără limite,
Nu ne va nega niciodată dreptul la destăinuiri,
căci ne cunoaşte frământările prin caldele-i priviri.
Pace-ţi aduce în gânduri şi împleteşte în cunună
prietenia şi adevărul, e liniştea de după furtună.
E simplă-n gesturi şi-n conştiinţa, nu poartă ură,
numele ei e Alexandra li dragostea-i n-are măsura.

joi, 1 noiembrie 2012

In fond.

Vreau sa-ti scriu versuri siropoase
Cu parfum de magnolii si urme de buze
In nopti de septembrie si zile de mai
In amintirea momentelor ce nu s-au implint,
Pentru pianul la care de ani n-ai mai cantat.
In fond pentru alcoolul in care ne-ai incecat.

Vreau sa-ti trimit scrisori de dragoste
La toate adresele la care ai stat,
Pentru toate ferestrele uitate deschise,
Luminile lampilor in nopti grele, tarzii,
In amintirea povestilor din gradina-n amiaza,
Pentru toate usile ce mi le-ai incuiat.
In fond, pentru iubirea de care esti beat.

joi, 4 octombrie 2012

Noi doi

                         

                                                        Noi doi...

  Uneori cred că poveştile noastre au un numitor comun,
  Cred ca tu îţi doreai sa taci când eu îmi doream să spun.
  Tu păşeai încrezător lăsând în spate mii de limite,
 Când eu făceam primii paşi spre orizonturi abia zărite,
 Cred că tu ştiai deja de suferinţă, când eu învăţam de iubire
 Şi din acele lucruri care ne diferenţiază, mă leagă toate de tine.
 Când eu abia învăţam să mă ridic puţin pe vârfuri,
 Tu zburai deasupra mea si-n ale mele gânduri.
 Cred că noi am crescut împreună-n suflet, gândind diferit separat,
 Tu te-nchinai deja la fel şi fel de chipuri, când eu abia credeam cu-adevarat.
 Când eu învăţam să citesc sentimente, tu ştiai deja să descifrezi gânduri,
 Cred că noi ne-am născut din cenuşă prinre-ale vieţii fără rimă, rânduri.
 Tu aprindeai şi ardea-i în mii de inimi de tine lipsite,
 pe când eu, ce cunoşteam focul, doar învăţând de chibrite.
 Când eu începusem să aud de muzică, tu ştiai deja de versuri,
 Iar când eu abia dacă ştiam de poveşti, tu cunoşteai universuri.
 Cred că tu eşti destinat să scrii istorie prin mai puţin vitejeşti acte,
 Când eu vreau sa-mi creez destinul, nu după oameni, ci după fapte.
Si te doresc, am un chef nebun de tine, trupeste si de felul in care gandesti,
Vreau sa ne repetam, sa ne contrazicem, fa-ma sa cred ca ma doresti,
Amageste-ma caci tu stiai de minciuna, cand eu invatam de mister,
Tu traiai cu pasiune si intensitate cand tot ce eu cunosteam era auster!



luni, 1 octombrie 2012

No title

M-am întors în oraş de ceva vreme, nimeni nu ţi-a spus?
Au trecut 5 zile şi 122 de ore, iar în 5 răsărituri luna a apus.
N-ai avut nici măcar un minut din cele 7320 să-ntrebi ce mai fac?
Te-am căutat în atâtea locuri şi într-atatea suflete, unde-ai plecat?
N-a existat între noi o scânteie şi toate acele madone erau doar motive,
ca să te-ascunzi după un scut uman în timp ce mă doreai pe mine?
Spune! Nu sunt eu cea a cărei personalitate n-o-nţelegei?
Cea cu care-mparţi atâtea sentimente şi atâtea asemănări, cum nu le vezi?
Ştiu,tu vrei să crezi că eşti împlinit, deşi în nopţi insomniace te răscolesc,
recunoaste! Sunt eu cea pe care ai vrea să o auzi spunându-ţi: "Te iubesc."

Carmen



As compara-o cu ceva, dar nu as stii cu ce va spune,
Caci ea e una-n felul ei si-n felul ei e una anume.
Iese usor si fara frica din tiparul usual,
As spune chiar ca-i diferita si-n felul ei sentimental.
Si nu traieste dupa reguli, nici reguli nu sunt dupa ea,
E singura a carei nume, nu se termina in "a".
Analizeaza cu dibacie vorbele oricarui muritor,
In geniul mintii sale e cel mai bun ascultator.
Unii ar spune ca-i ciudata, dar ea e doar superioara
Unor fiinte fara scop de calitate inferioara,
Nu crede-n toti a caror drumuri se intersecteaza cu-ale ei,
Sa fii-nselat de-ale ei emotii, e sa-tenbeti fara se bei.
Ea poate multe sa indure, termina ce a inceput,
Dar atunci cand se destrama cercul, ea e prezent, restu-i trecut.
Ai zice ca-i unic de ireala, in felul ei chiar un blestem,
Dar de privesti cu simplitate, o vei vedea, profund, pe Carmen.

                                             Again, to C, to her brilliant mind, soul and pesonality.

miercuri, 29 august 2012

Iubitului meu,

Mi-e dor sincer de ochii tăi de-un verd du mar,
de toate acele pahare pline de coniac şi de amar,
mi-e dor să mă-nbăt de cuvintele tale prin care spui numai prosti,
străinule nu ţi se pare că suntem prea mari să fim copii?
Mi-e dor şi nu mă ascund după minciuni şi seci iluzii,
eşti tu cel de care mi-e dor, dar nu mă pripesc să trag concluzii,
mi-e dor de tot ce s-a născut prin noi cei singuri împreună,
cum prin mâna mea în mâna ta-n suflet îmi semănai furtună.
Mi-e dor şi nu ştiu cum să fac să-ţi fie ţie dor de mine
căci toate zilele-mi sunt pline de nopţi albe făra tine.
Mi-e dor să crezi că sunt copil şi prin copil că sînt păcat,
dacă ceasul ticăie şi eşti departe, nu-s mai uşor de uitat!
Mi-e dor de infantila ta iubire ce de motive nu avea nevoi,
Să-ţi curg libertină prin vine cum curge sângele şuvoi,
mi-e sincer dor de tine cel sincer, sec, plin de nevoi
e greşit poate, dar fără regrete mai mult decât de tine, tine mi-e dor de noi.

marți, 7 august 2012

When you see the light

Nothing can be as it was that's for sure
Let's close that open to nowhere door
People will always leave that's a fact
You have to let them play their act
No one can ever stand where you stood
And damn no one can be as you could
Stop trying to keep things together as one
Pieces is what we turn in when love's gone
One single thing is true and is right
Just walk towards it when you see the light.

joi, 14 iunie 2012

I know

It's hard I know to turn around
Once you've hit that open road
Once life's nothing but oportunities
To turn around is hard I know.

They say is easy to come back
When you have something to return to
When you still have a place called home
They say is easy to come back to.

It's hard I know to let things go
When for future you need past
I heard wild hearts are hard to break
But letting go is hard I know.

marți, 29 mai 2012

Ma vei iubi


Ca un vartej de manipulari ma cuprinzi in imbratisari inselatoare,
Iar eu cred in tine si am o singuranta cand imi atingi fruntea cu buzele iubitoare.
Prin ce cunosti ma faci sa-mi doresc sa te cunosc, esti ispititor,
Dar trebuie sa invat sa te urasc ca sa nu mor,
Ca sa nu stiu de suferinta, sa pot iubi cu fascinare,
Sa dau acelora ca tine tot ce mintea lor nu are.
Dansezi cu mintea mea valsuri nenorocitoare
Si ma izbesti de zidurile mintii cu o putere naucitoare.
Nu sunt fragila! Sunt prea tare sa pierd in fata ratiunii tale
Cand tot ce tu cunosti nu vine din suflet ci sunt idei mentale.
Si te provoc sa-ncerci sa-mi insufli ratiunea, sa ma captezi in tot ce normal!
Te iubesc! Dar n-am sa-ti permit vreodata sa ma vezi ca pe un ideal!
Si-ti interzic sa crezi ca ma poti castiga, ca prin manipulare poti sa ma detii!
Aminteste-ti! Cand n-o sa te astepti, cand n-ai sa stii, ma vei iubi...

luni, 14 mai 2012

Noi nu suntem straini

    Mă voi plimba într-o zi, într-un oraş, pe o stradă oarecare, mă voi opri să-mi iau un ziar şi voi citi în timp ce voi păşi nesigur, înaintând. La un moment dat îmi voi ridica privirea şi zărindu-te îţi voi zâmbi ştrengăreşte ca unui străin de care ştiu că m-aş putea îndrăgosti nebuneşte. Va urma apoi un val de îndoieli în sufletul meu în vreme ce-mi voi pironi ochii în ziar contiuând să merg pe strada aceea oarecare. Tu, tu şi ideile tale mult prea complexe, ironia ta mereu nelalocul ei şi sarcasmul tau accentuat, tu. Tu vei face cel mai simplu gest pe care l-ai făcut vreodata şi spontaneitatea acelui gest te va uimi până şi pe tine, te vei întoarce şi vei zâmbi, îmi vei zâmbi, fracţiune de secundă în care valul meu de îndoieli se va transforma în siguranţa unei iubiri înca neîmplinite. Răspunzăndu-ţi la zâmbet, te vei apropia de mine fără să ştii ce faci defapt, fără să ştii ce vrei, fără  a-ţi putea controla corpul care spre deosebire de raţiune-ţi, nu te ascultă.
    Vei vrea să spui atât de multe, vei vrea să explici, mai mult pentru tine decât pentru mine, însă vei scoate doar nişte sunete, oftări, care vor aduce un zambet pe faţa mea calmă şi curioasă. Mai apoi eu îmi voi pune mâna dreaptă în mâna ta stângă, aş putea să pun mâna mea stângă în mâna ta dreapta, dar ştiu că eşti stângaci, iar ochii tăi verzi vor fi atât de scânteietori şi pătrunzători încât nu-mi voi da seama cât de aproape vor fi buzele noastre mereu neînţelese şi ţinute prizoniere în sărutările violente ale altor buze, nepotrivite. Şi da, atunci pentru prima oară, ne vom săruta, iar cineva va contempla acel prim sărut într-o fotografie, fotografie care peste ani va dăinui pe şemineul din livingul mare şi luminos al unei case. O casă cu geamuri mari şi o gradină în faţă, o casă care în afară de  noi doi nu va avea nimic special, poate doar o iubire diferită, complexă.
  Noi nu suntem străini, dar acum mi-e frică de tot ce iubirea ta, deşi pregnantă, îmbolnăvită de ideile raţiunii i-ar putea face iubirii mele prea pură şi vastă. Cred că noi avem nevoie să-i dăm timpului puţin răgaz pentru a converti prezentul în viitor ca noi să ne putem îndrăgosti iremediabil, irecuperabil, infinit.

                                                 

                       Pentru că sentimentele vor fi mereu mai puternice decât raţiunea.

joi, 26 aprilie 2012

Cowardice

Better take your past love stories,
Change your life and change your plans.
Better choose a place for battles
Aren't you tired of cowardice?

Better hide your untrue feelings
Keep your arms open out wide.
Better show the one you're loving
That you're tired of cowardice!

Better take all of the moments,
Make them memories not past.
Better face the things you're running
Aren't you tired of cowardice?

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Reciprocitate sentimentala

Nu am cerut infinitate, nici imposibil, nici absurd,
Nu am fortat limitele mintii dar tot in amintiri m-afund.
Nu mi-am dorit nimic din ce n-ar fi normal,
Am vrut doar sa-mi implinesc un vis, un ideal.
Nu m-am simitit nehotarata si n-am creat incertitudini,
Nu am vrut doar sa ma limitez la altitudini si latitudini,
N-as vrea sa fiu neinteleasa sau criticata c-am ales
Ca din tot ce-as fi putut fi, sa fiu de ne-nteles.
Nu sunt o mare enigma ci sunt un adevar letal,
Nu creez haos ci creez rime, caci am un dar.
Nu-mi doresc sa fiu mai sus ci doar sa fiu egala,
As vrea sa-mi daruiti reciprocitate sentimentala!

marți, 14 februarie 2012

When we will meet...

If  love's a book, we'll meet on the first page
And when we'll meet i'll blow your mind away,
Or, you'll blow mine, i couldn't say.
If love's a friend than when we'll meet,
I wish we could be something more,
Cuz i could never be your friend, if 'Je t'adore'!
If love's a warrior in a hate war,
Then wen we'll meet i'll help you win,
So we can fall together in the sweetest sin.
If love's a piano song,
Then when we'll meet i'll be the singer
And i will play for you my love, with every finger.
If love's a prayer,
Than when we'll meet i'll choose a church,
To pray for our love, to never be bismirch.
If love's as we both know it is,
Then when we'll meet guitars will play
And angel sing and rain will fall
On a warm lazy July day
Magic will surround us two
And when you'll ask, I'll simply give, myslef, to you.

vineri, 3 februarie 2012

Digamos

Digamos que, vas a vivir para siempre,
Sabes para que vas a vivir?
Dame un solo motivo aunque sea demente,
Un solo motivo a no partir.

Digamos que conoces la tiera,
Que no hay lugares a que queres ir.
Que te detiene a volar para el cielo,
Tienes limitas a virir?

Digamos que probaste de todo,
Tuviste nuevo vidas para virir.
Dime para que quedarte,
Quando solo te queda a partir?

Digamos que volaste hasta el cielo,
O estuviste a tres metros sobre el.
Dime quien en este mundo entero,
Esta debajo de tu poder?

Digamos que no amas a nadie,
Como tu corazon va a sentir?
Dame un solo motivo aunque sea demente,
Un solo motivo a no partir.

'Aveces la unica cosa que puedes hacer es dejar. Dejar de luchar, dejar de sentir, dejar de amar. Solo morir.'

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

I wonder?

I wonder, what's a shoe, just one?
Is it a pair, i wonder?
But what's a rainbow?
It's just colors?
And if Romeo has Juliet?
Are they the Capulet?
And still i wonder what's a battle?
It's a surrender?
Then what's a very lovely friend?
If he can turn to stranger?

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Octavian

Te vad in fiecare zi cum treci pe-aceeasi strada,
Ba mai mult locuiesti vis-a-vis
Si stii mai mult decat lasi sa se vada.
Stiu ca stai treaz pana tarziu caci uiti lumina aprinsa
Si stiu ca scri atunci cand esti trist ca ti lumina stinsa,
Nu-ti plac plimbarile eu cred, caci este mereu grabit
As vrea sa poti sa-ncetinesti de-ai stii ca esti iubit,
Pe calea ta am vrut sa merg o data si de-atatea ori,
Dar te pierdeam mereu pe drum ori ma-ntorceam-napoi.
Te-aveam in gand zile intregi iar uneori doar clipe
M-am mintit de-atatea ori ca sunt si eu pentru tine
Acel strain staruitor si te gandesti la mine,
Visam ca pasii tai marunti s-or indrepta spre mine
Si-mi vei sopti intr-o zi, candva , 'Buna, mi-a fost dor de tine'
Dar cineva, altcineva, intr-o zi m-a oprit si mi-a spus asa:
'Te vad in fiecare zi cum treci pe aceeasi strada,
Parca ai cauta ceva dar nu lasi sa se vada.
Si stiu ca-ti plac plimbarile caci te vad mereu pe-aici
Eu locuiesc vis-a-vis la casa verde cu geamuri mici,
Iar uneori cand nu te plimbi parca-mi lipsesti
As vrea sa stiu de ai iubit ori de iubesti.
Stiu ca sunt un strain oarecare si nu te gandesti la mine,
Dar eu am vrut doar sa iti spun:'Buna, sunt Octavian si mi-a fost dor de tine!'

marți, 3 ianuarie 2012

Until i found you

I was a lost soul, another loveless one,
I was a broken mirror, I was somebody's son.
I was the love affair, I was the second choice,
I was the river's water, I was rebellion's voice,
I was a bad friend, I was a sad story,
I was a real bad choice, I was a past to burry.
I was an unmade bed, I was a broken hear,
I was the faith cheater, I was always apart.
I was a cloudy sky, I was a storm of hate
I was quicksand, I was what you call fate.
I was took for granted, I was misunderstood,
I was overwhelmed, I gave less that i could
Until i found YOU with your sensless love
More miserable, more hurt, and yet more far above
You with mysterious eyes and mind to blow away,
You being so quiet but have so much to say
You who understands me, being misunderstood,
You who gaves me more i ask, or more i could.
You my friend, my lover, my fate, my choice, my story
You my rebellion, my heart, my past that i once buried.
You my present, my beloved, the one who warmes my bed,
You my wife, my balance center, you the one in lead,
Dance with me through every sorrow, make my dreams come true
I was a coin in the fountain, until i found YOU.