Mai lasa-ma un an
Blestemat să fii căci partea ta din mine nu doarme niciodată
Şi mă dor oasele
de-atâta osteneală, ascunzi atâtea taine
printre randuri şi alte atâtea după mormanul obosit de haine.
E greu să te
urmez când vrei acolo unde se termină marea,
nu e drept să mă-ntregeşti în fiinţa când toate visele cu tine-mi pier
Iubitule, pentru
noi azi, nu e destul loc sub cer.
Spune-mi acum de
unde vii, de ce-ai plecat şi-ncotro vrei să mă duci?
Nu mă obosi cu
amanunte căci am trăit atâta vreme alături de tine
încât încep să mă simt bătrâna doar tu mai eşti viu in mine.
Te rog nu mă mai
chema să vin unde stelele nu cad niciodată,
drumurile n-au
nicio noimă călătorind doar cu tine-n gând
şi azi dintre
toate zilele, noi nu avem loc pe pământ.
Voi veni, promit,
să nu te îndoieşti de mine când iţi spun
Că voi fi acolo când
se va-mplini sorocul, dar nu-mi cere nescrise legi
înainte să cunosc
taine sihastre de care am să vin să mă dezlegi.
Azi dintre toate
zilele cerul nu se uneşte cu marea şi uite cum
din ochii-mi
obosiţi se revarsă cascade pe pian
ce se
transformă-n note triste, mai lasa-mă un an.
Comentarii
Trimiteți un comentariu