Iubitului meu,

Mi-e dor sincer de ochii tăi de-un verd du mar,
de toate acele pahare pline de coniac şi de amar,
mi-e dor să mă-nbăt de cuvintele tale prin care spui numai prosti,
străinule nu ţi se pare că suntem prea mari să fim copii?
Mi-e dor şi nu mă ascund după minciuni şi seci iluzii,
eşti tu cel de care mi-e dor, dar nu mă pripesc să trag concluzii,
mi-e dor de tot ce s-a născut prin noi cei singuri împreună,
cum prin mâna mea în mâna ta-n suflet îmi semănai furtună.
Mi-e dor şi nu ştiu cum să fac să-ţi fie ţie dor de mine
căci toate zilele-mi sunt pline de nopţi albe făra tine.
Mi-e dor să crezi că sunt copil şi prin copil că sînt păcat,
dacă ceasul ticăie şi eşti departe, nu-s mai uşor de uitat!
Mi-e dor de infantila ta iubire ce de motive nu avea nevoi,
Să-ţi curg libertină prin vine cum curge sângele şuvoi,
mi-e sincer dor de tine cel sincer, sec, plin de nevoi
e greşit poate, dar fără regrete mai mult decât de tine, tine mi-e dor de noi.