Mai

Mai ia o înghiţitură din paharul cu venin,

distruge fără milă temeiurile din care mă ridic

şi schimbă tot ce iubesc într-un morman de nimic,

mai adună două rânduri seci pe o foaie de hartie

şterge-le de câteva ori până au veridicitate

şi tot vor avea un handicap de autenticitate.

Mai ascunde câteva vise vechi prin buzunare,

priveste cu aceeaşi ură cum ele se împletesc

şi vei avea aceeaşi slăbiciune, e cât se poate de firesc.

Mai trage puţin de timpul pe care nu ţi-l dau.

fără să mă cunoşti dispreţuieşte tot ceea ce reprezint

şi dacă vrei s-auzi minciuni am să te mint!

Mai răscoleşte suflete naive cu fel de fel de raţionalităţi,

amuză-te de cât de puţin ripostează cedând în final

şi priveşte-le ciocnindu-se între ele, nebune, ca la carnaval.

Mai vino măcar de câteva ori să-ţi plângi de milă,

asigura-te că eşti suficient de misogin când pleci

şi-apoi călătoreşte în trenul ignoranţilor banali şi seci.

Mai lasă pe dinafara câteva sentimente puerile,

transformă-le mai bine prin raţiune în idei

şi tot vor avea o lipsă caracterizantă de temei.

Mai cere-mi câteva vorbe goale pe care ai să le uiţi,

priveste-mă trist ca pe un ireal de nematerializat

şi complace-te apoi ăn ipostaza umilitoare de damnat.

Mai acoperă-mi o data trupul cu catifea albastră,

fumează atâtea ţigări până şi sufletu-ţi va mirosi a tutun

şi nu asculta nicio clipă nimic din tot ce am să-ti spun.

Mai lasă să mai treacă o dimineaţă şi doua seri,

te du pe aceeaşi urmă pe care o lasi mereu

şi-nalţăte-n durere asemeni unui zmeu.

Mai întoarce-te când poţi, când vrei, când simţi nevoia, 

din păcate voi fi aici mereu şi pentru o eterninate, nefiresc, 

nu ştiu dacă îmi irosesc viata sau pur şi simplu te iubesc.

Mai ia o înghiţitură din paharul cu venin,

poveşte-mi iar despre tine, de ceea ce eşti şi ce ai vrea să fii,

plânge-ţi de milă pe umeri-mi goi, vorbind prosti.