Carmen

As compara-o cu ceva, dar nu as stii cu ce va spune,
Caci ea e una-n felul ei si-n felul ei e una anume.
Iese usor si fara frica din tiparul usual,
As spune chiar ca-i diferita si-n felul ei sentimental.
Si nu traieste dupa reguli, nici reguli nu sunt dupa ea,
E singura a carei nume, nu se termina in "a".
Analizeaza cu dibacie vorbele oricarui muritor,
In geniul mintii sale e cel mai bun ascultator.
Unii ar spune ca-i ciudata, dar ea e doar superioara
Unor fiinte fara scop de calitate inferioara,
Nu crede-n toti a caror drumuri se intersecteaza cu-ale ei,
Sa fii-nselat de-ale ei emotii, e sa-tenbeti fara se bei.
Ea poate multe sa indure, termina ce a inceput,
Dar atunci cand se destrama cercul, ea e prezent, restu-i trecut.
Ai zice ca-i unic de ireala, in felul ei chiar un blestem,
Dar de privesti cu simplitate, o vei vedea, profund, pe Carmen.

                                             Again, to C, to her brilliant mind, soul and pesonality.