Nimicuri

                                                                                  Noi doi...   Uneori cred că poveştile noastre au un numitor comun,   Cred ca tu îţi doreai sa taci când eu îmi doream să spun.   Tu păşeai încrezător lăsând în spate mii de limite,  Când eu făceam primii paşi spre orizonturi abia zărite,  Cred că tu ştiai deja de suferinţă, când eu învăţam de iubire  Şi din acele lucruri care ne diferenţiază, mă leagă toate de tine.  Când eu abia învăţam să mă ridic puţin pe vârfuri,  Tu zburai deasupra mea si-n ale mele gânduri.  Cred că noi am crescut împreună-n suflet, gândind diferit separat,  Tu te-nchinai deja la fel şi fel de chipuri, când eu abia credeam cu-adevarat.  Când eu învăţam să citesc se...

M-am întors în oraş de ceva vreme, nimeni nu ţi-a spus? Au trecut 5 zile şi 122 de ore, iar în 5 răsărituri luna a apus. N-ai avut nici măcar un minut din cele 7320 să-ntrebi ce mai fac? Te-am căutat în atâtea locuri şi într-atatea suflete, unde-ai plecat? N-a existat între noi o scânteie şi toate acele madone erau doar motive, ca să te-ascunzi după un scut uman în timp ce mă doreai pe mine? Spune! Nu sunt eu cea a cărei personalitate n-o-nţelegei? Cea cu care-mparţi atâtea sentimente şi atâtea asemănări, cum nu le vezi? Ştiu,tu vrei să crezi că eşti împlinit, deşi în nopţi insomniace te răscolesc, recunoaste! Sunt eu cea pe care ai vrea să o auzi spunându-ţi: "Te iubesc."

As compara-o cu ceva, dar nu as stii cu ce va spune, Caci ea e una-n felul ei si-n felul ei e una anume. Iese usor si fara frica din tiparul usual, As spune chiar ca-i diferita si-n felul ei sentimental. Si nu traieste dupa reguli, nici reguli nu sunt dupa ea, E singura a carei nume, nu se termina in "a". Analizeaza cu dibacie vorbele oricarui muritor, In geniul mintii sale e cel mai bun ascultator. Unii ar spune ca-i ciudata, dar ea e doar superioara Unor fiinte fara scop de calitate inferioara, Nu crede-n toti a caror drumuri se intersecteaza cu-ale ei, Sa fii-nselat de-ale ei emotii, e sa-tenbeti fara se bei. Ea poate multe sa indure, termina ce a inceput, Dar atunci cand se destrama cercul, ea e prezent, restu-i trecut. Ai zice ca-i unic de ireala, in felul ei chiar un blestem, Dar de privesti cu simplitate, o vei vedea, profund, pe Carmen.                                    ...