Iubitului meu,
Mi-e dor sincer de ochii tăi de-un verd du mar, de toate acele pahare pline de coniac şi de amar, mi-e dor să mă-nbăt de cuvintele tale prin care spui numai prosti, străinule nu ţi se pare că suntem prea mari să fim copii? Mi-e dor şi nu mă ascund după minciuni şi seci iluzii, eşti tu cel de care mi-e dor, dar nu mă pripesc să trag concluzii, mi-e dor de tot ce s-a născut prin noi cei singuri împreună, cum prin mâna mea în mâna ta-n suflet îmi semănai furtună. Mi-e dor şi nu ştiu cum să fac să-ţi fie ţie dor de mine căci toate zilele-mi sunt pline de nopţi albe făra tine. Mi-e dor să crezi că sunt copil şi prin copil că sînt păcat, dacă ceasul ticăie şi eşti departe, nu-s mai uşor de uitat! Mi-e dor de infantila ta iubire ce de motive nu avea nevoi, Să-ţi curg libertină prin vine cum curge sângele şuvoi, mi-e sincer dor de tine cel sincer, sec, plin de nevoi e greşit poate, dar fără regrete mai mult decât de tine, tine mi-e dor de noi.