Nimicuri

Have a coffee with a crazy person. You're not going to drink it anyway, but the white, standard cup will make you feel normal while you'll reflect into the crazy person's eyes full of doubt, because what's normal to the spider is chaos to the fly and because as long as a writer loves you, you're never going to die. Have a coffee with a crazy person. You're not going to drink it anyway, but the white, standard cup will make you feel safe while you'll reflect into my eyes full of doubt, because what's normal to the spider is chaos to the fly and because as long as I love you, you're never going to die. Still wandering if that's madness in my eyes?

Suntem simpli în cel mai complex mod. Există lucruri pe care le dorim şi lucruri de care avem nevoie, când ardem ne facem scrum până la temelii şi renastem cu aceeaşi intensitate zi de zi. Între tine şi mine există mai mult decât atmosferă. Noi înseamnă mai mult pentru cei ce iubesc, o infinitate nu e de ajuns să ne avem, să ne dorim, suntem totuşi oameni, o sa greşim? Am încredere în tine orice s-ar întampla şi ştiu că în orice război vei lupta de partea mea. Sentimentele se amplifică şi visele sunt tot mai vii, ştim să dăm o a doua şansă artei de a iubi. Suntem doi şi asta ne face unul fară îndoială, unde eşti tu voi fi şi eu fară gresală. Ne-am căutat atata vreme. Cum ar fi fost de nu ne-am fi găsit? Am fi putut pieri fară a şti ce-nseamna să fi iubit. Fiece zi începe şi se termină cu acelaşi dor amar de tine, înca 65 de zile şi va fi bine! P.s You know what.

Curând va fi iar primăvară cu cântece şi dor, Hoinari se vor sui în trenuri ce duc spre tot şi nicăieri, prin gări săruturi se vor pierde, dar nu vor pieri, pe drumurile neumblate s-or împlini iar călătorii, sub acelaşi cer primăveratec imens şi infinit noi povesti vor prinde viaţa, iubitule, necontenit. Îti scriu o ultimă scrisoare pentru un nou început, deşi, se adună anii la şiragu-mi de mărgele şi viaţa pare a intra într-un ritm ciudat, alert. Înca mai cred c-ai să te-ntorci cu ochii-ţi căprui-verzi, să mă aştepti cu o nevroza de tip bacovian, cuprins fiind de nerabdare să mă cuprinzi de subsiori... Îmi lipseşti atât de mult, deseori...

There is no one like you. I've been wanted by a lot of people but I never wanted any of them. There is no one like you because I want...You. There is no one like you. Circles were always drawn around me but none of them was big enough for me to feel free. There is no one like you because you draw me infinity. There is no one like you. I've been called "baby" by a lot of people but they've all lost me when the door closed behind me. There is no one like you because you have me.

What am I love? Do I answer any of your questions, do I make you feel? I should have kissed you when I had the chance now I'll never make it on my on and it reminds me that I've been livig this life wrong. I'm not blaming you for my incapability to expand my concept of love but I, I just can't seem to get real about it, about the love you've been giving me and in my version of events you're always leaving me. We used to be so up high and it's been hard to take in the fact that your hands are not around me anymore to draw love on every part of my trembling body... Did I scare you so much you fear me? Or you find me insane? Come home and I won't mind if you find me either way! The truth is that you hit my heart as hard as you hit the door leaving, until the walls cracked and now I'm bleeding. I'm a lot to put up to and often hanging on a thread but if you take me as I am I'll take you for all you are and step by step we'l...

Cu toate că păşim atât de des fără să privim în urmă şi ne stă în fire să uităm dacă nu ne-aducem aminte, că ne retragem în interiorul claustral al sufletelor reci ale noastre sau ale altor oameni la fel de singuri ca noi, deşi in orişicare seară adorm în braţele unui străin şi amandoi dăm sărutul de "buna dimineaţa" unui om pe care nu-l cunoaştem, dar de care avem atâta nevoie pentru a ne menţine sanitatea şi deşi inventăm atâtea minciuni pentru a menţine echilibrul în micile universuri create ce ne dau iluzia de siguranţă, nu am să mint: în mine se mai vorbeşte şi azi despre noi. Deşi nu voi şti nicicând cum e sa fiu iubită de tine iar, cu toate ca nu voi avea dimineţi în care să-mi fie dor de tine, nici nopţi în care să mă cufund în aroma ta, nici sărutari pe frunte. Chiar daca nu vei fi tu cel ce mă va ţine în braţe când îmi va fi frică şi deşi vei fi tu cel la care mă voi gândi când voi spune "iubitule" altcuiva, acelei persoane mediatoare care ...

Vladimir is my imaginary friend and he's schizophrenic. I guess he simply embodies the dark side of me and our demons play well together I can't complain. He's smart and he's a collector of all the things I think I need. I don't. But he knows me better because he's my shadow. Things are never complicated with Vladimir, he knows my mind. He is the product of it but never complains. We've been fighting lately and he tried to escape, never happened before. He likes captivity but he said he's in love. I asked of who, he pointed at me. I said no, it cannot be. So he stared at me with a burning fire in his eyes yet his heart was cold as ice. He asked me: Love, how do you want to die? I glanced away as time passed by and simply wiped him of my mind. I do miss him sometimes, but we're all monsters in the end. Ain't that right?

So it’s May again, time never seems to forgive and hiding gets us tired once we come to an age. Life pulled us back each time we crossed the boundaries and gave us a deadline every time we've drawn in lust. We used to say “you have to be over 18 to live like you’ll die.” What a lie! Remember how hard we tried to keep it real? Working day and night to build some dreams, we thought ”You have to be rich to be mad ” That is just sad! Did we won anything when we lost it all? Our fragile world crushed before our eyes and divided without being aware in me and you. It’s May again and time doesn’t seem to forgive it, if it’s not much trouble to ask, come visit! 

I followed you barefooted without questioning it down by the narrow road paved with promises, I was the insignificant other but matter somehow when each day you went running and begged for me each night, I listened and cured every sorrow you had By drawing them carefully in the palm of my hand, I walked in the bad company of my demons a long road, leaving no broken hearts, not even a  lit cigarette, not being slowed. I hated you sometimes for walking too fast and leaving me behind But never wiped you off my skin, out of my mind.

It's always a matter of opinion the color of my lover's eyes. Either they're blue or green they always seem to blow my mind, in them I find the endless seas under the august sky, the green grass and the memories lost in the back yard where we lie from the beginning of the spring until the end of summer. A peaceful me is who i see in the eyes of my lover.

Ţi-au văzut ochii atâtea clişee, Mâinile ţi-au desluşit mii de mistere, Paşii-mi te-au explorat zi de zi necontenit Prin tine am crescut ca om, tu m-ai călit. Şi-am înşirat pe-o coală atâtea vise Am construit împreună atâtea iluzii, amintiri, Câte-am trăit şi cât amar şi chin, E groaznic cum azi atârn de-un fir. Sunt eu de vina că m-am inalţat spre idealuri, Că n-am rămas să mai convieţuim, Dar continui să-ţi iubesc duritatea şi forfota, Ori liniştea şi tot ce-ai vechi şi nou, Eşti preferatul meu fără-ndoială Şi am să mă-ntorc la tine mereu, Dar şi azi mă îndrept spre necunoscut Cu un bagaj de vise şi-un sărut, Mă-ndrept spre o alta lume în tandem Şi te las în urmă, mai mereu, SM.

I haven’t been so high on this thing you call love since he cut the cords and let me fall. I’m not saying I’m over yet, I’m not saying I do, but damn I can sleep safe in the same bed next to you. It's easier to wake up too and I can find a way to keep myself together and come home day by day. I know is not perfect yet but is going to be I love the way your whole body trusts me! No promises, our story is told by the night chasing the daylight your lips sure make me lose my mind and I'll give in when time is right. I lust to be your lover and I’m going to be as long as you keep me wild you’re the only one who makes my feet stand on the ground, always fight against me, never let me win! I’m my worst enemy. Is going to be hard and take some time until you’ll see the real me. I’m hard to handle, hard to love, I wasn’t meant to be a quiter, you can’t apply me any laws, I’m still a book unwritten. Until today I’ve hit rock bottom and lost it all to bei...

Când îţi va trece oare dorul neastâmpărat de ducă? Să stai măcar o data nu poate fi atât de greu, Adică eu o fac mereu. De ce să pleci, te cheamă marea, ai multe de uitat? Poate că iţi place să fii împrăştiat prin lume. De-aia-ţi tot tatuezi în suflet nume? Nu-ţi cer să stai aici mereu, dar nu-ţi place deloc? Să stăm mână-n mână visând la veşnicie. Faust te-apasă o grea mizantropie?

Lumea spune ca a venit iarna ca e frig si va ninge Mie mi-e totuna! E cald in casa si pentru mine afara plange. Citesc poeme de estetica urata a unor poeti inca nedebutati, ma mir mereu cata apreciere primeste neamul de retardati. Zi de zi ma ciocnesc de aceleasi clisee evitand a ma conforma Promit sa mai citesc doua carti si apoi imi iau un ziar: Dilema. Se pare ca vine iarna trebuie sa caut informatii despre vreme Sa fiu la curent cu noile debuturi si noile publicatii efemere. De ce mi-ar pasa ca ei citesc Calinescu, citisem putin si din Iorga, Manolescu nu e un subiect de discutie la semafor si oricum urasc critica. Din cate-mi amintesc biblioteca e pentru carti nu loc de intalniri Si nu ma intereseaza nicidecat cine poarta scantei slabe-n priviri. Oricum e mai frig iarna asta si se spune ca a nins si zapada e mare Mai sa nu poti iesi din casa sa faci comunitatii o favoare. E mai mult un amalgam de mizerie decat o zapada Si oricum, tot mai multi ful...

E acelaşi pat cu aceleaş i cearceafuri în aceeaşi cameră strâmtă de cămin, aritmic se aud aceleaşi zgomote, pe hol se sting lumini. E trista singurătate ce ne ţine companie. De fiecare dată eşti tot mai nebun, îmi încălzeşti trupul cu mâinele-ţi reci “Cred că te iubesc” îti spun. E mereu una şi-aceeaşi dimineaţă, nu e nicicând vremea să stai "mai închide câteva minute ochii Ce gânduri împraştiate ai!"

Mai ia o înghiţitură din paharul cu venin, distruge fără milă temeiurile din care mă ridic şi schimbă tot ce iubesc într-un morman de nimic, mai adună două rânduri seci pe o foaie de hartie şterge-le de câteva ori până au veridicitate şi tot vor avea un handicap de autenticitate. Mai ascunde câteva vise vechi prin buzunare, priveste cu aceeaşi ură cum ele se împletesc şi vei avea aceeaşi slăbiciune, e cât se poate de firesc. Mai trage puţin de timpul pe care nu ţi-l dau. fără să mă cunoşti dispreţuieşte tot ceea ce reprezint şi dacă vrei s-auzi minciuni am să te mint! Mai răscoleşte suflete naive cu fel de fel de raţionalităţi, amuză-te de cât de puţin ripostează cedând în final şi priveşte-le ciocnindu-se între ele, nebune, ca la carnaval. Mai vino măcar de câteva ori să-ţi plângi de milă, asigura-te că eşti suficient de misogin când pleci şi-apoi călătoreşte în trenul ignoranţilor banali şi seci. Mai lasă pe dinafara câteva sentimente puerile, ...

Blestemat să fii căci partea ta din mine nu doarme niciodată Şi mă dor oasele de-atâta osteneală, ascunzi atâtea taine printre randuri şi alte atâtea după mormanul obosit de haine. E greu să te urmez când vrei acolo unde se termină marea, nu e drept să mă-ntregeşti în fiinţa când toate visele cu tine-mi pier Iubitule, pentru noi azi, nu e destul loc sub cer. Spune-mi acum de unde vii, de ce-ai plecat şi-ncotro vrei să mă duci? Nu mă obosi cu amanunte căci am trăit atâta vreme alături de tine încât încep să mă simt bătrâna doar tu mai eşti viu in mine. Te rog nu mă mai chema să vin unde stelele nu cad niciodată, drumurile n-au nicio noimă călătorind doar cu tine-n gând şi azi dintre toate zilele, noi nu avem loc pe pământ. Voi veni, promit, să nu te îndoieşti de mine când iţi spun Că voi fi acolo când se va-mplini sorocul, dar nu-mi cere nescrise legi înainte să cunosc taine sihastre de care am să vin să mă dezlegi. Azi dintre toate zilele cerul nu se...

E greu să pui în cuvinte ceea ce o face speciala, poate e maturitatea echilibrată de care dă dovada, sinceritatea cu care te priveste prin ochii-i verde jad ori felul în care langa ea nu te simţi un nomad. Şi nu e unica, dar în lume nu-i seamană niciuna, ea e lipsită de răutate şi nu cunoaşte minciuna. Când viaţa ne depăşeşte ea e acolo să ne-asculte, e umarul pe care plângi, e bunatate fără limite, Nu ne va nega niciodată dreptul la destăinuiri, căci ne cunoaşte frământările prin caldele-i priviri. Pace-ţi aduce în gânduri şi împleteşte în cunună prietenia şi adevărul, e liniştea de după furtună. E simplă-n gesturi şi-n conştiinţa, nu poartă ură, numele ei e Alexandra li dragostea-i n-are măsura.

Vreau sa-ti scriu versuri siropoase Cu parfum de magnolii si urme de buze In nopti de septembrie si zile de mai In amintirea momentelor ce nu s-au implint, Pentru pianul la care de ani n-ai mai cantat. In fond pentru alcoolul in care ne-ai incecat. Vreau sa-ti trimit scrisori de dragoste La toate adresele la care ai stat, Pentru toate ferestrele uitate deschise, Luminile lampilor in nopti grele, tarzii, In amintirea povestilor din gradina-n amiaza, Pentru toate usile ce mi le-ai incuiat. In fond, pentru iubirea de care esti beat.

                                                                                  Noi doi...   Uneori cred că poveştile noastre au un numitor comun,   Cred ca tu îţi doreai sa taci când eu îmi doream să spun.   Tu păşeai încrezător lăsând în spate mii de limite,  Când eu făceam primii paşi spre orizonturi abia zărite,  Cred că tu ştiai deja de suferinţă, când eu învăţam de iubire  Şi din acele lucruri care ne diferenţiază, mă leagă toate de tine.  Când eu abia învăţam să mă ridic puţin pe vârfuri,  Tu zburai deasupra mea si-n ale mele gânduri.  Cred că noi am crescut împreună-n suflet, gândind diferit separat,  Tu te-nchinai deja la fel şi fel de chipuri, când eu abia credeam cu-adevarat.  Când eu învăţam să citesc se...