Nimicuri

Suntem simpli în cel mai complex mod. Există lucruri pe care le dorim şi lucruri de care avem nevoie, când ardem ne facem scrum până la temelii şi renastem cu aceeaşi intensitate zi de zi. Între tine şi mine există mai mult decât atmosferă. Noi înseamnă mai mult pentru cei ce iubesc, o infinitate nu e de ajuns să ne avem, să ne dorim, suntem totuşi oameni, o sa greşim? Am încredere în tine orice s-ar întampla şi ştiu că în orice război vei lupta de partea mea. Sentimentele se amplifică şi visele sunt tot mai vii, ştim să dăm o a doua şansă artei de a iubi. Suntem doi şi asta ne face unul fară îndoială, unde eşti tu voi fi şi eu fară gresală. Ne-am căutat atata vreme. Cum ar fi fost de nu ne-am fi găsit? Am fi putut pieri fară a şti ce-nseamna să fi iubit. Fiece zi începe şi se termină cu acelaşi dor amar de tine, înca 65 de zile şi va fi bine! P.s You know what.

Curând va fi iar primăvară cu cântece şi dor, Hoinari se vor sui în trenuri ce duc spre tot şi nicăieri, prin gări săruturi se vor pierde, dar nu vor pieri, pe drumurile neumblate s-or împlini iar călătorii, sub acelaşi cer primăveratec imens şi infinit noi povesti vor prinde viaţa, iubitule, necontenit. Îti scriu o ultimă scrisoare pentru un nou început, deşi, se adună anii la şiragu-mi de mărgele şi viaţa pare a intra într-un ritm ciudat, alert. Înca mai cred c-ai să te-ntorci cu ochii-ţi căprui-verzi, să mă aştepti cu o nevroza de tip bacovian, cuprins fiind de nerabdare să mă cuprinzi de subsiori... Îmi lipseşti atât de mult, deseori...

There is no one like you. I've been wanted by a lot of people but I never wanted any of them. There is no one like you because I want...You. There is no one like you. Circles were always drawn around me but none of them was big enough for me to feel free. There is no one like you because you draw me infinity. There is no one like you. I've been called "baby" by a lot of people but they've all lost me when the door closed behind me. There is no one like you because you have me.

What am I love? Do I answer any of your questions, do I make you feel? I should have kissed you when I had the chance now I'll never make it on my on and it reminds me that I've been livig this life wrong. I'm not blaming you for my incapability to expand my concept of love but I, I just can't seem to get real about it, about the love you've been giving me and in my version of events you're always leaving me. We used to be so up high and it's been hard to take in the fact that your hands are not around me anymore to draw love on every part of my trembling body... Did I scare you so much you fear me? Or you find me insane? Come home and I won't mind if you find me either way! The truth is that you hit my heart as hard as you hit the door leaving, until the walls cracked and now I'm bleeding. I'm a lot to put up to and often hanging on a thread but if you take me as I am I'll take you for all you are and step by step we'l

Cu toate că păşim atât de des fără să privim în urmă şi ne stă în fire să uităm dacă nu ne-aducem aminte, că ne retragem în interiorul claustral al sufletelor reci ale noastre sau ale altor oameni la fel de singuri ca noi, deşi in orişicare seară adorm în braţele unui străin şi amandoi dăm sărutul de "buna dimineaţa" unui om pe care nu-l cunoaştem, dar de care avem atâta nevoie pentru a ne menţine sanitatea şi deşi inventăm atâtea minciuni pentru a menţine echilibrul în micile universuri create ce ne dau iluzia de siguranţă, nu am să mint: în mine se mai vorbeşte şi azi despre noi. Deşi nu voi şti nicicând cum e sa fiu iubită de tine iar, cu toate ca nu voi avea dimineţi în care să-mi fie dor de tine, nici nopţi în care să mă cufund în aroma ta, nici sărutari pe frunte. Chiar daca nu vei fi tu cel ce mă va ţine în braţe când îmi va fi frică şi deşi vei fi tu cel la care mă voi gândi când voi spune "iubitule" altcuiva, acelei persoane mediatoare care

Vladimir is my imaginary friend and he's schizophrenic. I guess he simply embodies the dark side of me and our demons play well together I can't complain. He's smart and he's a collector of all the things I think I need. I don't. But he knows me better because he's my shadow. Things are never complicated with Vladimir, he knows my mind. He is the product of it but never complains. We've been fighting lately and he tried to escape, never happened before. He likes captivity but he said he's in love. I asked of who, he pointed at me. I said no, it cannot be. So he stared at me with a burning fire in his eyes yet his heart was cold as ice. He asked me: Love, how do you want to die? I glanced away as time passed by and simply wiped him of my mind. I do miss him sometimes, but we're all monsters in the end. Ain't that right?